MODEL CONTESTAȚIE AMENDĂ NEPURTAREA MĂȘTII

https://www.nasul.tv/model-contestatie-amenda-nepurtarea-mastii/ JUDECĂTORIA .............. DOMNULE PREȘEDINTE, Subsemnatul, ……………, domiciliat în ………………………… , având CNP …….., identificat cu CI. seria …., nr. ….………, în calitate de petent, în contradictoriu cu (după caz): DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în Mun. București, Sector 3, Calea Victoriei, nr. 19, în calitate de intimată, în temeiul disp. art. 32 din OG. 2/2001, depunem prezenta PLÂNGERE CONTRAVENȚIONALĂ Împotriva Procesului-verbal de contravenție seria P…., nr. 0…………, emis la data de _____________, de către agentul constatator ____________________, prin care subsemnatul am fost sancționat cu amenda contravențională în valoare de …………..LEI, pentru nepurtarea / purtarea necorespunzătoare a ”măștii de protecție” în spațiu deschis /intr-o zonă publică / incinta …… Solicit anularea procesului-verbal menționat pentru inexistența faptei prin raportare la prevederile legale invocate, așa cum voi arăta mai jos, pentru imposibilitatea dovedirii de către agentul constatator a faptelor imputate, prin raportare la aceste dispoziții legale și pentru încălcarea prevederilor constituționale. ÎN FAPT, la data sancționării mă aflam în zona ………………., pentru … cumpărături……. /interes de serviciu …. Sancțiunea a fost aplicată în temeiul disp. art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020, care prevede că este considerată contravenție: ”h) nerespectarea de către persoanele fizice a măsurilor individuale de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor, stabilite conform art. 5 alin. (2) lit. d)” ; Art. 5 alin. 2, lit. d) prevede că : „(2) Măsurile pentru asigurarea rezilienţei comunităţilor sunt: d)măsuri de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor, inclusiv instituirea carantinei sau a izolării la domiciliu;” Viața este imposibilă fără respirație, această axiomă fiind de notorietate, deci nu trebuie dovedită. Limitarea respirației și a dreptului de a respira liber, reprezintă limitare a dreptului la viață și o ingerință în viața privată a persoanei. Niciunul dintre articolele invocate în Procesul-verbal de sancționare nu prevede concret limitarea dreptului de a respira liber, deci limitarea dreptului la viață, prin purtarea unei măști ”de protecție”, care să acopere fața limitând posibilitatea de respirație. Cu alte cuvinte, fapta imputată nu există. De asemenea, aceste dispoziții legale nu definesc ce este aceea o ”mască” și ”de protecție”, lăsând la libera alegere a unui agent constatator să aplice o astfel de sancțiune, după cum apreciază el aceste noțiuni. În lipsa unei definiții legale, agentul constatator nu poate dovedi ce anume purtam sau nu purtam eu pe față ori dacă masca mea era invizibilă pentru el, având culoarea pielii. În plus, în cazul așa-zisului ”port necorespunzător al măștii”, lipsa unei prevederi legale clare și neechivoce, previzibile și predictibile ca aplicare și consecințe asupra persoanei, este și mai evident. Așa cum legiuitorul a definit în acest articol ”izolarea la domiciliu”, dacă ar fi intenționat să limiteze dreptul de a respira prin portul unei ”măști”, ar fi trebuit să o facă expres în textul legal. Prin art. 3 alin. 1 din Anexa la H.G. 782/2020 prevede că : (1) În aplicarea prevederilor art. 5 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 55/2020, cu modificările ulterioare, purtarea măştii de protecţie, astfel încât să acopere nasul şi gura, este obligatorie pentru toate persoanele care au împlinit vârsta de 5 ani (…).” În acest text se prevede expres acoperirea nasului și gurii, dar nu și libertatea, măcar parțială, de a mai respira ! Cu alte cuvinte, fie stați în propria casă, fie nu mai respirați dacă ieșiți afară ! Potrivit disp. art. 23 din Constituția României, „(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.”, iar potrivit alin. 12 : „(12) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii.” Contravenția nu este altceva decât o pedeapsă, care din punct de vedere al naturii juridice s-a stabilit fără echivoc că are o natură penală. În consecință: - pe de o parte, limitarea drepturilor fundamentale – între care și cel la viață, prin libera respirație a aerului, aer care nu este proprietatea statului sau a altei persoane – nu poate fi făcută decât prin lege, iar nu prin alt act normativ, cu forță juridică inferioară. În plus, legea de limitare a drepturilor și libertăților individuale trebuie să întrunească cerințele de tehnică legislativă subliniate în mai multe rânduri de Curtea Constituțională, ultimul exemplu concludent fiind în decizia prin care au fost declarate neconstituționale prevederi din Legea în temeiul căreia am fost și eu sancționat (pedepsit)1; 1 Prin DECIZIA CCR nr. 457/2020 s-a stabilit că : 64. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a subliniat că art. 1 alin. (5) din Constituţie consacră principiul respectării obligatorii a legilor. Pentru a fi respectată de destinatarii săi, legea trebuie să îndeplinească anumite cerinţe de precizie, claritate şi previzibilitate, astfel încât aceşti destinatari să îşi poată adapta în mod corespunzător conduita. De principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate-care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist-să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat (Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010; Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011; Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015). Respectarea legilor este obligatorie, însă nu se poate pretinde unui subiect de drept să respecte o lege care nu este clară, precisă şi previzibilă, întrucât acesta nu îşi poate adapta conduita în funcţie de ipoteza normativă a legii. De aceea, legiuitorul trebuie să manifeste o deosebită atenţie atunci când adoptă un act normativ (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014). O dispoziţie legală trebuie să fie precisă, neechivocă, să instituie norme clare, previzibile şi accesibile, a căror aplicare să nu permită arbitrarul sau abuzul (Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015). 65. Cu referire la exigenţele de calitate a legii în materie contravenţională, Curtea a statuat recent că "dreptul contravenţional, asemenea dreptului penal, are un caracter subsidiar, intervenind doar acolo unde alte mijloace juridice nu sunt suficiente pentru protejarea anumitor valori sociale. În aceste condiţii, actele normative cu putere de lege şi actele administrative cu caracter normativ prin care se stabilesc şi se sancţionează contravenţii trebuie să întrunească toate condiţiile de calitate ale normei: accesibilitate, claritate, precizie şi previzibilitate" (Decizia nr. 152 din 6 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, paragraful 130). Stabilirea faptelor a căror săvârşire constituie contravenţii trebuie realizată cu respectarea acestor exigenţe, iar nu lăsată, în mod arbitrar, la libera apreciere a agentului constatator, fără ca legiuitorul să fi stabilit criteriile şi condiţiile necesare operaţiunii de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. - pe de altă parte, implicând o pedeapsă de natură penală, contravenția presupune respectarea prezumției de nevinovăție și răsturnarea sarcinii probei în seama agentului constatator. Prin sancționarea mea conform procesului-verbal atacat, este încălcat și acest principiu ocrotit în dreptul european, potrivit mai multor hotărâri ale CEDO. Spre exemplu, Curtea E.D.O. a stabilit, în cauza Telfner c. Austriei, 20 martie 2001, că o condamnare a inculpatului în lipsa unor dovezi convingătoare de vinovăţie, probe directe care să susţină temeinicia în fapt şi în drept a acuzaţiei, este de natură să atragă constatarea încălcării articolului 6 par. 2 din Convenţie. Natura şi gravitatea sancţiunii aplicate precum şi sancţiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul şi scopul art. 6 din Convenţie (Hotărârea pronunţată în cauza Dorota Szott-Medinska şi alţii împotriva Poloniei din 09.10.2003). Ținând seama că prezumția de veridicitate a procesului verbal nu are o reglementare legală, fiind o deducție doctrinară, în antiteză cu principiul constituțional al prezumției de nevinovăție, procesul verbal este nul absolut, pentru că nu descrie nicio modalitate concretă prin care ”constatarea” să poată fi analizată de un judecător. În lumina jurisprudenței C.E.D.O. prin prisma aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenție, prezentul litigiu trebuie să ofere suficiente garanții procesuale oricărei persoane sancționate, cu respectarea prezumției de nevinovăție, deci cu dovedirea de către agentul constatator și consemnat corespunzător în procesul verbal, a vinovăției contravenientului, dincolo de orice îndoială rezonabilă. În consecință, întrucât actul de sancționare atacat nu satisface aceste cerințe, se impune anularea acestuia. ÎN DREPT - art. 31 și urm. OG 2/2001 și cele analizate mai sus. PETENT, ....................