Care este „religia” elitelor? - Emisiunea „Conspirații” (Antena 3) - Sâm...

Apelul lui Vladimir Putin pentru omenire Războiul bate la ușă

SECRETE ALE STATULUI SCLAV

    Cei mai mulți dintre noi nu ne dăm seama că acțiunile și atitudinile noastre ne pun neintenționat în datorii și servitute necompensate, în timp ce încercăm orbește să ne conformăm agendelor externe promulgate de mass-media, guvern și corporații. Acest videoclip expune unele dintre mecanismele de control ale maselor.
    Acest videoclip îi provoacă pe bărbați, femei, muncitori, manageri, directori, consumatori și sclavi ai datoriilor să-și examineze prezumțiile mai fundamentale despre locul și scopul lor în societate.

    Imaginea sclaviei are o cantitate mare de suferință și sclavi stăpâniți cu forța, controlați de câțiva stăpâni puternici și cruzi. Este o viziune foarte simplistă și falsă a sclaviei moderne.

  Acum sclavia se realizează foarte diferit. Sclavia modernă este la fel de mult tactică și psihologică pe cât este forță brută.De departe, cel mai bun tip de sclav este cel care este de acord să fie un sclav sau cel puțin acceptă circumstanțele. Iar acum, tehnologia psihologică este folosită pentru a le cauza oamenilor să aleagă sclavia pentru ei înșiși.

  Vă voi da un exemplu:   Acum este important să rețineți că sclavia a fost stăpân negru și sclav negru pentru multe secole înainte ca europenii albi să asimileze practica. Sclavia este mai mult despre putere decât despre rasă. Tactică brutală în psihologia creării de sclavi, nu este niciun secret.

 De exemplu: în anii 1700, în statele sudice cu sclavi, un proprietar bogat de pământuri ar fi putut să aibă sarcina să realizeze o plantație. Sclavii ar fi fost cumpărați și adunați pentru îndoctrinare. Fermierul bogat ar fi acuzat un sclav masculin tânăr de sfidare sau insubordonare. Iar acel tânăr ar fi pedepsit în mod oribil și omorât, probabil linșat sau împărțit în 4 de cai.

  Asta s-ar fi realizat în fața femeilor sclave. Acele femei sclave erau traumatizate profund de spectacolul public de violență gratuită împotriva tânărului mascul negru. Femeile sclave și-ar fi crescut apoi fii să fie ascultători și subordonați. Copii negrii ar fi educați cu asprime de mamele lor, în genul de comportament necesar să rămână în favorul stăpânului de sclavi.

  Văzând încă unul sau mai multe evenimente oribile, femeia sclavă a devenit școala, factorul de condiționare, educatorii și spălătorii de creiere ale sclaviei, ca și colectiv. Noua generație de sclavi.

  Un sistem de sclavie eficient, nu este posibil, decât dacă sclavii sunt făcuți să se oblige unii pe ceilalți. Până în momentul în care tinerii negrii atingeau maturitatea, erau condiționați temeinic de părinții și gardienii lor  la o mentalitate și conduită de sclav. Acesta a fost PSY OPS-ul (Operațiunea Psihologică n.t) a anilor 1700, șocul și groaza de pe sistemele de plantație.

  Acum, stăpânii plantației sunt statul, legea, poliția, mass media, băncile și corporațiile, iar sclavii suntem voi și cu mine. În vechile plantații, rezultatul cruzimii și violenței a fost servilismul voluntar. Tinerii bărbați negrii nu au fost încurajați niciodată, nici chiar de familia și prietenii lor, să gândească independent, să-și exploreze aspirațiile și oportunitățile sau să creadă în propriul lor potențial. Sufletele și spiritele lor erau distruse, mințiile prizoniere, nu doar de stăpânul de sclavi ci și de propriile lor familii și de prieteni.

  Chiar și atunci când noi vedem clar sclavia, noi nu ne imaginăm că ajutăm la crearea ei acceptând și impunând regulile și constrângerile ce constituie sclavia. Noi ne avertizăm copii noștrii să urmeze regulile, ca să nu fie vătămați de către stat. Genul acesta de condiționare socială este distrugătoare. Până în momentul în care tânărul negru avea vârsta să muncească era ușor de văzut că el nu avea nicio idee despre cum să pună la îndoială sau să sfideze autoritatea, cum să se organizeze pentru dreptate, cum să-și ceară drepturile, cum să se miște împotriva unui sistem sau cum să-și controleze propriul destin, nicio idee. Asta este ceea ce statul nostru, școlile, mass media, ne fac nouă și ne cer să ne facem unii altora.

  La fel de mult cu statul promovează egalitatea de gen, statul exploatează în mod constant, diferențele dintre genuri, folosind un gen împotriva altuia. Bărbații sunt caracterizați ca fiind hărțuitori sau neghiobi. Femeile sunt caracterizate ca victime sau protestatare. Mass media și statul vrea să ne dividă în orice fel pot. Femeile și bărbații au o psihologie fundamental diferită. Dar ei sunt concepuți să fie o echipă complementară.

  Diferențele noastre nu sunt o problemă. Acele diferențe ne fac de fapt mai puternici când suntem parteneri, ca și unitate familială. Exprimat în termeni primitivi, bărbatul într-o sfidare nesăbuită, va înfrunta dușmanul. Fie că este vorba de un trib ce atacă, o bestie sălbatică, amenințarea elementelor naturii, bărbatul va confrunta amenințarea, în timp ce femeile vor proteja copii. Ne vom ascunde și ne vom supune ordinelor protectorilor. Aceste impulsuri sunt adânc legate de genuri.

  Din Egiptul Antic a fost exploatată această psihologie de a crea și controla sclavi. Nu este nevoie de niște ziduri de închisoare și de nicio constantă în administrarea forței. Sclavia este programare, programare socială și psihologică. Forța este necesară doar pentru cei care accidental sau temporar, au acționat ca un individ liber și suveran. Forța este pentru oamenii care au uitat să se comporte ca sclavii.

  Indiferent cât de oprimate ar putea fi femeile în orice cultură dată, ele au mereu o mare influență asupra bărbaților lor. Mamele au influență asupra fiilor, soțiile și iubitele feminine au influență asupra soților și partenerilor lor.

  Prin influențare feminină, bărbații sunt atrași într-un comportament civilizat. În aceste zile asta înseamnă servilism față de autorități, moduri de stil de viață stabile și conservatoare și moderație comportamentală pentru aparențe sociale pentru prieteni, vecini, străini și autorități. Și poate că o supra-generalizare ar fi că femeile caută siguranță și stabilitate cu toate costurile, în timp ce bărbatul caută aventură fără a le păsa de riscuri.

  Femeile se simt mai în siguranță într-un mediu reglementat social, în contextul regulilor și comportamentului monitorizat, predictibil, ritual, iar ele accentuează acele sensibilități asupra bărbaților din jurul lor. Cu cât ar putea acționa un bărbat mai nesăbuit, cu atât mai multă presiune va pune femeia pentru a reglementa comportamentul.

 Deci stăpânul de sclavi, statul, colectivul, pentru a fi de succes, vor ținti femeia. Urmăritorul regulii pentru servilismul inițial și făcând ca acea femeie să insiste pentru ascultare și servilism la cei din jurul lor, așa cum au tendința naturală s-o facă. Asta poate fi numită „armata femeilor”, linia întâi a statului de sclavi, masa esențială a influențatorilor psihologici fără de care, sclavia la scară largă ar fi imposibilă.

  Bărbații sunt cei care fac probleme, în mod natural. Războinicii, exploratorii, sunt prea mulți pentru a-i controla cu forța directă, de stat. Bărbatul nu va fi niciodată confortabil pentru mult timp în rolul de sclav, decât dacă femeile sunt delegate să ajute la recrutarea și gestionarea impulsurilor bărbaților pentru libertate.

  Femeile sunt mai înclinate să accepte și să adopte reguli fără să le pună la îndoială. Sunt ușor de recrutat pentru a transmite reguli arbitrare către cei din jurul lor. Femeile sunt foarte influente în felul acesta. Femeile nu sunt victime neajutorate. Ele sunt influențatoarele cele mai bune ale societății. Ele ar putea să creadă că-l ajută pe bărbat să reușească. Dar să reușească în ce?

  Să fie voluntari într-o formă de ascultare fără sens, să se înroleze într-o formă de agendă instituțională coruptă, acționând ca o marionetă ascultătoare în fața unor stăpâni controlatori distanți și misterioși, să plătească toate acele taxe, comisioane și amenzi să îmbogățească statul schilodind familia și societatea ... pentru a evita conflictul, indiferent de costuri.

  Influența civilizatoare a femeilor a fost foarte eficientă și necesară în timpurile mai barbare. Bunele intenții ale femeilor au fost acum capturate și li s-a dat un nou scop ca un mecanism de control statal, ca o modalitate de a susține autoritatea centrală. Din nou, vorbesc foarte în general.

  Există o mulțime de femei care prețuiesc libertatea, oportunitatea și prosperitatea pe care o aduce, totuși există multe altele care adoptă și susțin reguli fără sens și procese, pur și simplu pentru că ele cred că vor duce la armonie socială. Conduce la sclavie. Bărbații sunt sensibili la dorințele femeilor din jurul lor. Noi putem fi împinși către stări nenaturale de către cele pe care le iubim și avem încredere.

  Tu poți să ai un bărbat responsabil și încrezător sau poți avea un bărbat ascultător și conformist, dar nu le poți avea pe ambele acele lucruri, în mod complet, într-un singur bărbat. Tu ai ascultare cu costul responsabilității și încrederii. Un bărbat nu poate gândi pentru sine atunci când se află sub o presiune socială grea pentru a se conforma controalelor de comportament arbitrare. Deci cum poate scoate o femeie ce-i mai bun din bărbatul lor? Slăbește manipularea și încurajează leadershipul și gândirea independentă. Poate, dar faptul că este un bărbat ... este treaba bărbatului.

  Bărbatul și femeia trebuie să înțeleagă că au psihologie diferită și roluri diferite în relație. Nu neapărat roluri tradiționale, ci roluri complementare, bazate pe personalitățile lor, talentele și temperamentele lor. O relație bună nu este una în care o persoană o controlează pe cealaltă. Este una în care fiecare îl susține pe celălalt ... este cooperare și scop comun.

  Când partenerul este puternic încurajează acea putere. Când partenerul este slab oferă suport. Nu fiți niciodată în competiție în interiorul echipei. Eliminați toate conflictele interne. Aplicați parteneriatul complet la scopurile exterioare.

  Indiferent de gen dacă ne presăm unii pe alții să devenim ceva ce noi nu suntem, să încetăm să punem la îndoială autoritatea, să acceptăm orice corupție, control și taxare care vin cu promisiunea de pace și ordine. Noi invităm și permitem propria noastră sclavie. O promisiune de protecție din afară este întotdeauna una falsă, este întotdeauna un cal Troian, este o momeală și este o minciună.

  Supunerea maselor nu este doar puțin importantă pentru stat. Supunerea nu este ceva ce statul vrea așa puțin. Fără ascultarea maselor, nu există stat. Termenul „sclavie” și termenul „ascultare” sunt în esență, sinonime.

  Servitudinea și supunerea față de agendele instituționale și colective, corup culturile familiale și locale naturale și participând la asta, noi pierdem independența de bază și autodeterminarea, ca să nu menționez prosperitatea și viitorul nostru. Noi nu trebuie să ne devotăm viețile către o corporație, decât dacă știm că acea corporație este la fel de dedicată nouă și familiilor noastre.

  Politicienii sociopați și despotici sau mass media controlată de corporații pot face legi și reguli, ne pot da ordine, spunându-ne cum să ne comportăm, ei ne pot lua banii, proprietatea, libertatea și oportunitatea, dar cum ne putem lupta cu asta când prietenii și membrii familiilor noastre repetă aceleași comenzi și valori asupra noastră ca și cum ar fi ideea lor? Problema este că ne repetăm unii altora ceea ce auzim din mass media noastră, sau în instituțiile noastre, la politicienii noștrii corupți sau la profesorii de școală controlați de guvern.

  Noi trebuie să începem să gândim pentru noi înșine. Noi devenim marionete și papagali ale unor mesaje repetitive pe care le auzim, și permitem acelor mesaje să ajungă la noi, în mod constant. Noi ne-am inundat pe noi înșine cu mass media și distracția, pline de mesaje subliminale și exemple de comportament aranjate. Noi ne scufundăm în programarea comportamentală, zi de zi.

  Statul ne învață să vedem toate legile și regulile ca fiind bune și pe toți violatorii acelor reguli ca fiind răi. Iar asta nu lasă loc pentru gândirea liberă și autodeterminare. Nicio șansă de a reforma injustiția sponsorizată de stat ... nicio ambiție pentru progresul personal. Noi oferim corupției și tiraniei un permis de trecere și înfrângem libertatea, drepturile și speranța pentru o prosperitate personală, prin a visa cum să satisfacem mai bine stăpânul plantației ... deoarece noi sperăm că făcând pe plac stăpânului, noi am putea primi un ajutor suplimentar în fasole.

  Suntem învățați să nu gândim niciodată pentru noi înșine, să privim cea mai mare, mai puternică și mai bogată instituție, ca cea în care noi trebuie să avem încredere și să ne alăturăm și ale căror reguli noi trebuie să le urmăm. Noi ne vedem căutând și atașându-ne de cel mai apropiat stăpân de sclavi, deoarece ni s-a spus că așa ar trebui măsurat și definit succesul nostru.

  Noi nu vom fi respectați pentru independența noastră și gândirea creativă, pentru încrederea în sine, ci vom fi respectați pentru carnetul de membru pe care-l purtăm, deoarece noi nu suntem oameni liberi, suntem sclavi.

  Când vedem media și oficialii publici ca fiind înțelepți, puternici, onești, și toți cetățenii supuși decretelor lor, noi creăm o tentație uriașă pentru cei care ne-ar înrobi, exploata, taxa, fura, deține, controla. Există o clasă de persoane care găsesc o plăcere personală în a-i controla pe alții, planificând pentru alții, administrând viețile altora. Acei oameni sunt atrași de serviciul public și funcțiile de conducere înalte în corporații, din acest motiv.

  Sociopatul obține un fior natural din controlarea oamenilor, ca și obiecte pentru propriul lui câștig, să miște oamenii de colo colo ca și cum ar fi pe o tablă de șah, să-i numească nu oameni, ci resurse umane.

  Voi sunteți o resursă. Nu pentru voi înșivă ci pentru colectiv, planificatori, pentru manipulatori. Pentru deținătorii de sclavi voi sunteți o resursă pentru a fi aplicată și consumată pentru beneficiul colectiv. Și se presupune că voi sunteți de acord cu asta, dacă nu acționați altfel. Mulți dintre noi sunt foarte dispuși să fie mandatarii în serviciile publice sau comerciale fără a realiza că asta ne pune în obligația de supunere, datorie și serviciu către acel sistem. Dar acel sistem există doar pentru a lua ceea ce avem.

  Dependența este mecanismul prin care voi puteți fi controlați și împovărați. Nu există niciun politician sau birocrat care să vă știe, să vă iubească și să protejeze. Dacă vi se oferă ceva din partea unei instituții sau ceva străin, sunteți momiți într-o capcană. Dacă nu a fost ideea voastră, dacă nu o controlați sunteți un sclav al acesteia, dacă vă alăturați, dacă voi consimțiți, dacă participați, dacă sunteți de acord.

  Regulile sunt făcute mereu pentru a avantaja pe cel care face legi. Un exemplu perfect sunt amenziile pentru violarea traficului. Amenda pe care o plătești, îmbogățește curtea de justiție. Aceasta nu oferă un remediu pentru victimă, deoarece nu există nicio victimă. Nu este un sistem de justiție, ci un sistem de îmbogățire a statului ... este sclavie. Noi ne-am născut să fim responsabili pentru noi înșine. Adoptarea unor reguli externe este complet artificială.

  Dacă nu-ți faci propriile tale legi, tu vei fi condus. Nu există nicio siguranță sau securitate într-un sistem ce are secrete față de tine, care-ți ia și ascunde banii de tine, pretinde un monopol pe violență și care folosește acea violență în mod regulat, un sistem care crează în secret crize masive ca să poată oferi soluții false la acele crize. Iar soluțiile se dovedesc a fi și mai mult control și mai multă taxare, mai puține oportunități, drepturi și libertăți.

  Statele nu sunt binevoitoare, paternale, ordonatoare, statele sunt ferme umane. Suntem cu toții condiționați profund să ne supunem de toți cei din jurul nostru. Suntem condiționați să nu avem nicio integritate, niciun compas moral interior niciun fel de încredere în sine, nicio curiozitate, nicio îndoială legată de autorități. În schimb noi suntem programați cu îndoială de sine și frică de eșec, în ochii unui stăpân de sclavi nevăzut.

  Noi suntem ținuți într-o stare de frică și îndoială de media neîndurătoare și o politică a fricii. Noi suntem convinși că trebuie să dăm o mare atenție alegerilor noastre legate de detergenți și gumă de mestecat. Noi nu creăm și trăim după propriile noastre standarde, să depășim propriile noastre frici și slăbiciuni ...

  Noi ne străduim să ne definim pe noi înșine prin a împlini standardele altora. Imaginați-vă că există 3 tipuri de oameni: cei care se controlează doar pe sine, cei care-i controlează pe alții și cei care sunt controlați de alții. Este foarte evident care dintre acești 3 sunt mai sănătoși și mai adevărați pentru justiție și natura umană. Este foarte evident că dacă ești controlat de alții, te afli în partea de jos a stâlpului puterii sociale.

  Dacă te lași să fi controlat, tu te oferi voluntar pentru sclavie. Noi trebuie să începem să ne întrebăm pe noi înșine : de ce o viață întreagă de muncă? Aceasta poate produce doar o grămadă de moarte. Ce anume face ca legile noastre, instituțiile, societatea, să ne facă asta? Poate supunerea nu este o soluție. Poate că datoria ne face rău. Poate că a consuma propaganda media toată ziua, ne-a schimbat mentalitatea. Poate că instituțiile și corporațiile ne asaltează continuu cu manipulări și diversiuni. Poate că ne seacă viața din noi ... poate că sunt paraziți.

  Provocarea vieții noastre ... este potențialul de a fi indivizi liberi și independenți, de a depăși distrugerile care ne-au fost făcute în tinerețea noastră când ni s-a spus să ascultăm și să ne supunem. Distrugerile pe care condiționarea media și socială ni le provoacă și cele pe care ni le facem unii altora. Greșeli parentale, propagandă statală ... indiferent. Slujba noastră ca adulți responsabili este să descoperim și să rupem lanțurile care acum sunt invizibile, dar strânse în jurul gâturilor, capetelor și inimilor noastre.

  În zilele sclavilor în lanțuri, ei trebuiau să rupă la propriu, lanțurile. În zilele sclaviei psihologice, tot ceea ce trebuie să facem este să negăm aprobarea. Începeți să vă îndoiți de lucruri, începeți să luați propriile voastre decizii. Noi nu putem face asta decât dacă începem să gândim mai în ansamblu, să ne trezim și să recunoaștem că sclavia este peste tot în jurul nostru, iar noi suntem parte din ea.

  Voi nu v-ați gândit că sunteți un sclav? Voi aveți dreptul de a deține o proprietate. Puteți avea o proprietate fără  plăti o taxă toată viața pentru a vă exercita acel drept? Voi aveți dreptul să dețineți ceea ce câștigați, dar sunt o parte din câștigurile voastre luate printr-o constrângere neplătită?

  Voi aveți dreptul să fiți lăsați în pace și totuși, oameni nevinovați au refuzate proprietatea și libertatea zi de zi, pentru niciun fel de crimă reală ci pentru nesupunere, pentru nimic altceva decât pentru sfidarea stăpânului de sclavi, pentru comportamente ce amenință judecătorul sociopat sau pe ofițerul de poliție. Sau pur și simplu să-i îmbogățească pe aceia care au împrumutat privilegiul acordat de stat de a vă lua ce este al vostru.

  Vă puteți exercita măcar dreptul de a călători fără a plăti pentru permise, pentru vehicolul dvs. și dvs. ca și șofer? Voi sunteți penalizați și taxați deoarece v-ați exercitat drepturile. Legea spune că drepturile voastre nu ar trebui să fie încălcate. Munca noastră, libertatea, drepturile ne sunt luate în fiecare zi ... noi suntem sclavi.

  În SUA noi avem de 5 ori mai mulți oameni în închisoare/pe cap de locuitor, decât cele mai opresive regimuri de pe toată planeta. 85% dintre oamenii din închisorile noastre, nu au comis nicio distrugere de proprietate, nicio violență sau vătămare, 85% pentru ceea ce ei numesc crime, deși nu au existat victime. Deci pentru neascultare comportamentală nevinovată, tu poți merge la închisoare pentru 5, 10, 15 ani ... se întâmplă în fiecare zi. Acesta nu este un stat liber. Și pe măsură ce vorbesc, poliția se militarizează.

  Sclavia este pe cale să meargă la un nivel cu totul nou. Vestea bună este că totul se întâmplă pur și simplu deoarece noi suntem de acord, nu punem la îndoială, nu tragem la răspundere serviciile publice. Noi nu cerem înlăturarea lor rapidă atunci când ne nemulțumesc. Aceste greșeli sunt ușor de schimbat. Oamenii nu pot fi guvernați fără acordul lor.

  Dacă oamenii oferă un consimțământ orb, supunându-se, nepunând niciodată întrebări, fără a se exprima, ei nu numai că pot fi guvernați, ei pot fi abuzați, taxați, închiși, sau omorâți, fără consecințe. Puterile care există ne-au arătat în mod clar că  ei vor lua totul și orice le permitem să ia, orice nu apărăm și protejăm, în mod viguros. Iar ei nu vor pedepsi niciodată pe cei de-ai lor,  pentru crimele lor împotriva noastră.

  Încercați să vă vedeți pe dvs. așa cum vă văd elitele puternice. Voi nu sunteți priviți de instituțiile puternice și lacome, ca oameni liberi și independenți. Voi se presupune că sunteți de acord și vă supuneți agendelor, planurilor, regulilor și programelor lor. Voi se presupune că sunteți obligați și supuși pedepsei pentru nesupunere, în fața unor politici cu care voi nu aveți nimic de a face în crearea lor.

  Ei se așteaptă ca voi să vă plătiți comisioanele și taxele, să vă ajustați comportamentele și să-i avertizați pe cei din jurul vostru pentru a face la fel. Se presupune ca voi sunteți de acord cu toate astea, deoarece ei au descoperit că atunci când ei au presupus că tu ești un sclav, mulți dintre noi acceptă acest rol. Ei se bazează pe slăbiciunile noastre psihologice ca pe un mecanism primar al controlului lor.

  Suntem așa de condiționați că guvernele pot crea acum sclavi, pur și simplu așteptându-ne să fim sclavi. De aceea orice guvern, stat, colectiv, dictator, va putea spune mereu că are susținerea celor tăcuți. Ei pur și simplu au inventat ideea că tu dorești să fi controlat, iar ei vor începe să te controleze, doar dacă nu reziști.

  Dacă vă uitați în jur, la ceea ce fac guvernele și corporațiile, dacă puteți vedea unde duc astea, ar trebui să vă fie foarte clar, că noi ar trebui să începem să facem ceva zgomot. Noi ar fi bine să începem să oferim ceva rezistență.

  Orice observator neoficial vă poate spune că ceea ce avem noi acum este un stat polițienesc, în curs de dezvoltare. Bineînțeles, ni se spune că avem o țară liberă, iar ochii noștrii ne vor străluci cu o mândrie națională.

  În anii 60, naționaliștii reacționari obișnuiau să spună: „America, iubește-o sau pleacă!” Cei care sunt mai buni observatori și gânditori, ar răspunde: „America, schimbă-te sau vei dispărea!” Asta a fost acum 50 de ani. Noi nu am schimbat-o, iar acum o pierdem.

  Cum aducem America înapoi? Cum recâștigăm libertatea, oportunitatea și prosperitatea ? Refuzând să fim sclavi. Oprind propaganda (TV n.t.). Stabilindu-ne propriile noastre scopuri și luând propriile noastre decizii. Punând la îndoială autoritatea, comandându-ne propriile noastre vieți.