*Scrisoare către păstorii care au predicat frica*

 Scrisoare adresată păstorilor care, în vremea cernutului, au ales să predice frica în locul credinței, confortul în locul crucii, și au condus turma nu spre pășunea vieții, ci spre sinagoga înșelării:

---

## ✉️ *Scrisoare către păstorii care au predicat frica*

**Fraților, păstori ai turmei lui Hristos,**

Vă scriu nu cu mânie, ci cu durere. Nu ca să vă judec, ci ca să vă chem. Căci în vremea cernutului, când lumea a fost cuprinsă de întuneric și sufletele au fost puse la încercare, voi ați ales să predicați frica, nu credința. Ați rostit cuvinte de îndemn, dar nu din Scriptură, ci din broșuri. Ați vorbit despre siguranță, dar nu despre mântuire.

Când turma voastră a tremurat, voi nu le-ați arătat crucea, ci acul. Nu le-ați vorbit despre sângele Mielului, ci despre serul lumii. Și când oamenii au întrebat: *„Ce să facem?”*, voi ați răspuns: *„Ascultați autoritățile, căci ele știu ce e bine.”* Dar ați uitat că singura autoritate care mântuiește este Hristos.

V-ați ascuns în spatele zidurilor, în timp ce făcliile se stingeau. Ați închis bisericile, dar ați deschis ușile compromisului. Ați numit lepădarea „responsabilitate” și tăcerea „înțelepciune”. Ați fost păstori, dar nu ați păzit turma — ați predat-o.

Și totuși, harul încă strigă. Nu e prea târziu să vă întoarceți. Nu e prea târziu să vă pocăiți. Nu e prea târziu să spuneți: *„Am greșit. Am fost slabi. Am fost înșelați.”* Căci Domnul nu caută păstori perfecți, ci păstori sinceri. Nu cere sfinți fără pată, ci slujitori care nu mai vor să trădeze.

Veniți din nou la amvon, dar nu cu frică — cu foc. Nu cu directive, ci cu Duhul. Nu cu justificări, ci cu lacrimi. Și spuneți turmei: *„Vremea e aproape. Vegheați. Păziți făclia. Nu vă plecați din nou.”*

Căci ce vine va fi mai mare decât ce a fost. Și doar cei ce au păstori treji vor rămâne în picioare.

**Cu durere, dar și cu nădejde,  
Un frate care încă veghează.**

---