Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie /Corneliu Vadim Tudor

Cuvinte GRELE… Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie: Scapă cît mai iute de masonerie! Numai neamuri proaste, şmecheri, impostori Toţi sînt Mari Maeştri (în a trage sfori). Poartă şorţ, galoane şi-alte tinichele Plini de semne sacre şi de lanţuri grele. Ei se trag, cu toţii, din Hiram Abif Ziditori de temple, scrişi în catastif. Sînt colegi cu Mozart, Franklin, Casanova Şi cu manelistul Jean de la Craiova. Şi cu Fulgerică, zis şi Bragadel Care face-n spume bere caramel. Ce solemnitate! Şi ce jurăminte! Toţi sînt Fraţi de Ordin şi de lucruri sfinte! Plini de importanţă, nimeni nu-i ca ei Au ceva din puiul rumen, cu mujdei. E o stare bună, de suficienţă Ei au luat caimacul, merg doar la esenţă. Peste tot au oameni, siguri, la butoane Ei adoră, zilnic, altfel de icoane. Dumnezeu le este ,,Mare Arhitect” Temple – nu Biserici, ce vreţi mai direct? Cui jură credinţă, lăcrimînd pios? Forţelor oculte, nu şi lui Hristos. Toţi vor să parvină, brusc, pe scurtătură Ei vor să răstoarne legile-n natură. Funcţii şi onoruri aprig sînt vînate Prostul avansează doar pentru că-i Frate. Eu cunosc prea bine lumea de ocară A masoneriei de la noi din ţară. N-are idealuri, ci doar interese Intrigă, şi bîrfă, lupte tot mai dese. Primitivi sînt unii, n-au nici o valoare Nu ştiu nici să scrie, hoţi de drumul mare Interlopi cu ştate vechi în puşcărie Şi-au găsit refugiul în masonerie Ocoliţi de Lege, fiindcă ei sînt fraţi Chiar cu cei mai vajnici dintre magistraţi. Iar de la o vreme, după cum se ştie Şi muieri fac parte din masonerie. Doamne, ce ridicol! Şi ce degradare! Le priveşte lumea ca pe vrăjitoare. Sînt femei cu barbă şi cu voce groasă Nu au altă treabă? N-au copii acasă? Au schimbat şi şorţul de bucătărie C-un şorţ geometric, de masonerie. Ele joacă rolul unor amazoane N-au feminitate – doar nişte şabloane. Lume subterană e masoneria Şubredă ca fumul şi butaforia. N-au zidit o casă toţi aceşti ,,zidari” Ei, de trei milenii, sînt doar panglicari Ritualuri false, ce s-au perimat Ca o operetă într-un bîlci uitat. Noi s-avem în viaţă doar un etalon: Împăratul Lumii nu a fost mason. Templul Lui slujiţi-l, nu un zid surpat Mai e timp să puneţi capăt la păcat… Corneliu Vadim Tudor Pamflet scris sîmbătă, 13 septembrie 2014, de Sf. Corneliu Sutaşul Aceasta pare a fi poezia pt care a fost ucis, sustin unele surse.